Febra West Nile este o boala produsa de virusul West Nile. Principala cale de transmitere a acestei infecții la om este prin înțepătura de țânțar.
Țânțarii se infectează în urma hrănirii cu sânge de la o pasăre infectată. Odată infectat (cu virusul West Nile), țânțarul rămâne așa toată viața și are potențialul de a transmite virusul la orice gazdă vertebrată pe care o mușcă pentru a se hrăni. Omul este numai gazdă accidentală în acest ciclu. Perioada de incubație a infecției cu virus West Nile la om este cuprinsă între 3-15 zile după înțepătura unui țâțntar infectat. Cele mai multe cazuri sunt asimptomatice.
În 15-20% dintre cazuri sunt raportate simptome similare unei gripe ușoare, în general caracterizate prin debut brusc cu febră, cefalee, mialgii, stare de rău, anorexie, grețuri și vărsături.
O mică parte dintre pacienți pot prezenta fenomene eruptive cutanate: eritem maculopapular sau morbiliform care interesează gâtul, trunchiul, brațele sau membrele inferioare. Boala poate dura între 2-5 zile. În mai puțin de 1% dintre cazuri pot apărea simptome neurologice ca meningita, meningoencefalita sau mielita în general asociate cu febra. Pacienții care dezvoltă simptome neurologice sunt în general împărțiți în trei categorii: meningita West Nile (WNM), encefalita West Nile (WNE) și paralizie acută flască (WNP).
Recuperarea după boală este completă, mai rapidă la copii decât la adulți de cele mai multe ori însoțită de slăbiciune și mialgii pe termen lung – aproximativ un an de la debutul simptomelor. Sechele permanente nu au fost descrise.
Vârsta înaintată este cel mai important factor de risc pentru formele severe de boală neurologică după infecție, riscul crește semnificativ în rândul persoanelor peste 50 de ani. Comparativ cu adulții, copiii infectați cu virus West Nile au durata spitalizării mai scurtă, mai puține simptome neurologice și o mai bună revenire după boală, iar mortalitatea este mai mică.
Nu există un tratament specific al acestei boli și nici un vaccin care să o prevină, utilizarea repelentelor și a îmbrăcămintei adecvate pentru a împiedica mușcătura de țânțar sunt principalele măsuri de prevenire a îmbolnăvirii. Pentru cazurile severe, pacienții spitalizați primesc tratament simptomatic (antialgice) și suportiv (cum ar fi perfuzii).
Encefalita de căpuşe care este cauzată de virusul encefalitei de căpuşe dar si Borelioza (boala Lyme sau boala celor o mie de feţe) sunt exemple a unor boli care pot sa fie transmise de catre acești vectori. Principalele gazde sunt rozătoarele mici, animalele mari; omul fiind gazdă accidentală. Transmiterea agentului patogen se face în principal pe cale cutanată, prin muşcătura de căpuşă infectată.
Astfel, specialiştii de la INSP (Institutul Național de Sănătate Publică) recomandă evitarea, pe cât posibil, a zonelor infestate cu căpuşe. Dacă totuşi ieşim în parc sau în spaţii deschise, este bine să purtăm haine de culori deschise care să protejeze braţele şi picioarele. Culoarea deschisă ajută prin contrast la identificarea uşoară a căpuşelor. Se recomandă, de asemenea, purtarea pantalonilor lungi. Se recomandă purtarea de tricouri, bluze sau cămăşi cu mâneci lungi. Este indicat ca încălţămintea să nu fie prevăzută cu decupaje. Se recomandă aplicarea repetată la 1-3 ore a unui spray repelent pentru insecte (cu dietiltoluamidă) pe pielea expusă (mâini, braţe, antebraţe, ceafă) sau a unui insecticid (cu permetrin) pe pantaloni, manşete, ciorapi şi pe mâneci.
În cazul unei activităţi lucrative sau recreative într-o zonă cu risc (cu animale care pot fi parazitate de căpuşe şi cu arbuşti şi vegetaţie bogată) se recomandă examinarea la câteva ore a întregii suprafeţe a corpului, fără a neglija zonele cu păr, pentru a observa căpuşe ataşate de piele sau păr. Căpuşele se pot ataşa şi fixa oriunde pentru a se hrăni cu sânge, fără a provoca disconfort la ataşarea de piele sau în timpul hrănirii.Pentru îndepărtarea căpuşelor este recomandat să vă prezentaţi la un cabinet medical.
Căpuşele se scot imediat, fără întârziere, evitând strivirea acestora. De regulă căpuşele sunt foarte mici, fiind în stadiul de larvă sau de nimfă. Căpuşele se scot prin tracţiune uşoară şi continuă cu o pensetă aplicată cât mai aproape de piele, astfel încât să se evite rămânerea de părţi ale aparatului bucal al căpuşei în piele. Când se îndepărtează căpuşele de pe om sau de pe animal se vor proteja mâinile cu mănuşi, ori cu părţi din îmbrăcăminte, cu o pânză sau tifon. Spălaţi imediat zona afectată după extragerea căpuşei cu apă şi săpun şi dezinfectaţi zona cu alcool sanitar (spirt). Se poate aplica şi un unguent cu antibiotic cu spectru larg.În cazul apariţiei unei pete sau induraţii de culoare roşie de peste 5 centimetri diametru, care se extinde în inele concentrice, cu stare de rău, dureri musculare, febră, dureri de cap, senzaţie de ceafă şi gât înţepenit, dureri la nivelul articulaţiilor trebuie să vă adresaţi imediat medicului.O atenţie deosebită trebuie acordata şi pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte atunci când s-au identificat căpuşe. Dezinsecţia îmbrăcămintei, înmuierea, spălarea şi uscarea rufelor trebuie să se facă cu mare atenţie.
Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara recomandă, pentru prevenirea apariţiei unor cazuri de meningite/meningo-enecefalite datorate virusului West Nile transmis de ţânţari, următoarele:
- evitarea expunerii la ţânţari, îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi pantaloni lungi;
- evitarea zonelor cu multă vegetaţie şi umiditate ridicată (parcuri, păduri, ape stătătoare etc.);
- utilizarea substanţelor chimice repelente de ţanţari;
- asigurarea măsurilor de desecare a bălţirilor de apă din jurul gospodăriilor;
- îndepărtarea recipientelor de apă stătută și a gunoiului menajer;
- prezentarea de urgenţă la cel mai apropiat cabinet medical, daca identificați următoarele semne și simptome: febră ridicată, durere de cap intensă, vărsături, erupţii cutanate, oboseală cronică, slăbiciune musculară.
