Cu două zile înainte de a împlini 75 de ani, profesorul Rusalin Ișfănoni a fost distins de Consiliul Local cu titlul de Cetățean de Onoare al municipiului
Hunedoara. Este o încununare a muncii sale de-o viață în promovarea pădurenilor și a activității desfășurate în domeniul cultural, etnografic, muzeografic și publicistic.
Ședința a început cu o prezentare video a activității domnului profesor doctor Rusali Ișfănoni, prea scurt pentru o viață întreagă dedicată Ținutului Pădurenilor.
„Sunt onorat și emoționat să mă aflu astăzi aici”, și-a început Rusalin Ișfănoni discursul. A povestit cum prima sa tentativă de a ajunge la Hunedoara a eșuat, pentru că tatăl său nu a avut să-i dea cei 8 lei necesari excursiei cu clasa. urma să viziteze Castelul Corvinilor, dar n-a fost să fie: „Deși era morar, rotar, dulgher, tatăl meu s-a căutat în chimir și n-a găsit decât niște mărunțiș, mai puțin de un leu”. A reușit să viziteze Hunedoara în clasa a șaptea, la 12 ani, venind pe jos împreună cu un grup de colegi, după cursuri. Tot atunci a mers și în piața orașului. A treia oară când a ajuns la Hunedoara, a fost ca să se angajeze ca strungar în combinatul siderurgic. Încurajat de colegi, s-a înscris la liceu, promovând cu brio toate cele șase examene de admitere.
Acum, că a primit titlul de cetățean de onoare, Rusalin Ișfănoni și-a pus problema: „Ce aș putea să fac eu pentru Hunedoara?”. A venit și cu o soluție: un muzeu al satului pădurenesc, situat în apropierea Castelului Corvinilor. Este un proiect pe care i l-a prezentat deja primarului Dan Bobouțanu. Muzeul ar urma să arate cum se prezenta o casă pădurenească în secolele XVIII, XIX, XX, dar și diverse ateliere ale muncitorilor pădureni. În fiecare lună, hunedorenii se vor putea bucura de un spectacol tematic, cum ar fi: joc pădurenesc, horă moldovenească, horă oltenească, menite să anime viața culturală a orașului.
Primarul comunei Lelese, Ciprian Achim, a subliniat importanța pădurenilor pentru municipiul Hunedoara: „Satele pădurenești numără mai puțin de șase mii de pădureni, în timp ce în Hunedoara sunt peste 12 mii de pădureni, de aceea este o onoare și în același timp o datorie pentru municipiul Hunedoara să acorde acest titlu domnului profesor Ișfănoni”. Și primarul Dan Bobouțanu s-a referit la Hunedoara ca la „o poartă de intrare în pădurenime”.
Rusalin IȘFĂNONI s-a născut la data de 23 martie 1944, în satul Dăbâca, com. Topliţa, judeţul Hunedoara. A urmat şcoala primară în satul natal (clasa I a început-o la vârsta de 5 ani), clasele V-VI la Topliţa, clasa a VII-a la Teliuc, iar şcoala profesională la Ghelari între anii 1956-1959.
La vârsta de 15 ani, s-a angajat în industrie ca muncitor calificat în meseriile de strungar şi lăcătuş. Lucrează doi ani ca strungar la Atelierele Minei de Fier Ghelar-Valea Bănii şi Furnicular, apoi alţi trei ani ca lăcătuş la Combinatul Siderurgic Hunedoara. În paralel, urmează cursurile Liceului din Hunedoara, secţia seral.
În anul 1964, pleacă din industrie şi intră în învăţământ ca profesor suplinitor la Şcoala Generală Hăşdău, comuna Topliţa. Concomitent, urmează Institutul Pedagogic Timişoara, Facultatea de Filologie (curs fără frecvenţă, 1965-1969), apoi, în perioada 1970-1975, Facultatea de Filozofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (curs fără frecvenţă).
La vârsta de 22 de ani, este numit director la Şcoala Generală Hăşdău, funcţie în care rămâne până în anul 1974, când pleacă în armată: Şcoala de ofiţeri în rezervă Lipova (1975, sublocotenent).
A fost, pe rând, între anii:
- 1976-1978: Director la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Hunedoara-Deva;
- 1978-1979: Primar al comunei Topliţa, jud. Hunedoara;
- 1980-1983: Director la Căminul Cultural Topliţa. În această perioadă a organizat mai multe expoziţii cu obiecte de artă populară: costume şi ţesături de casă (pricoiţe, tindeie, merindeţe, traiste, desagi), realizate de femeile din satele pădureneşti: Goleş, Vălari, Dăbâca şi Hăşdău, care au obţinut 14 premii I pe ţară, în cadrul Festivalului Naţional „Cântarea României”;
- 1984-1987: Muzeograf la Muzeul Satului Bucureşti;
- 1988-martie1990: Şef Sector Artă Populară şi Cămine Culturale la Ministerul Culturii (fostul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste);
- 1990-2001: Şef secţie la Muzeul Satului Bucureşti;
- 2001-2002: Director la Muzeul Satului Bucureşti.
În anul 2003 obţine titlul ştiinţific de doctor în etnologie, în cadrul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, filială a Academiei Române. Tot în anul 2003 obţine calitatea de expert în bunuri cu semnificaţie etnografică din România (atestat nr. 162 din 20-03-2003 eliberat de Ministerul Culturii şi Cultelor).
- 2004-2010: Cercetător, Şef secţie – Muzeul Satului Bucureşti;
- 2010 este anul pensionării.
Activitatea culturală şi promovarea tradiţiilor
În anul 1970, înfiinţează Ansamblul Folcloric „Pădureanca”, Hăşdău-Dăbâca (130 membri). Adaptează pentru scenă Nunta pădurenească din satul Dăbâca, care câştigă, în anul 1974, Toporaşul de Argint, la Festivalul Internaţional de folclor Zakopane-Polonia.
În anul 1977, spectacolul folcloric, cu aceeaşi nuntă, câştigă locul I pe ţară în cadrul Festivalului Naţional „Cântarea României”- secţiunea obiceiuri populare.
În anul 1978, concepe scenariul Nunţii pădureneşti pentru televiziune şi asigură asistenţa de specialitate la realizarea filmului documentar-etnografic „Nunta de la Dăbâca”. Filmul obţine Marele Premiu „Raduga”, la Festivalul Internaţional al Filmului pentru Televiziune de la Moscova-1978.Adaptează pentru scenă obiceiul „Măsuratul Oilor” cu tineri din satul Meria, com. Lunca Cernii, cu care obţine premiul I la Festivalul Obiceiurilor Pastorale de la Novaci, ediţia 1978. De asemenea, adaptează scenic alte trei obiceiuri tradiţionale cu tinerii din satul natal, Dăbâca: Sântoaderul, Nedeia pădurenească şi Jocul Duminical, toate premiate la concursurile de obiceiuri populare la care au participat.
În anul 1990, pune în scenă, Măsuratul Oilor, cu grupul folcloric din satul Feregi, comuna Cerbăl, care obţine premiul „Frunza de Stejar” la Festivalul Internaţonal de Folclor-Zakopane, Polonia.
În anul 2002, pune în scenă Nunta pădurenească din satul Hăşdău, care câştigă Marele Premiu la Festivalul Naţional de Folclor-Mamaia, ediţia I, 2002.
Între anii 1980-1984, pregăteşte grupuri folclorice şcolare şi studenţeşti din municipiul Hunedoara (Liceul de construcţii şi Institutul de subingineri Hunedoara), pentru concursurile şcolare şi studenţeşti la care au participat.
În anul 2007, devine membru fondator al Asociaţiei Pădurenii Hunedoarei; întreprinde activităţi concrete pentru revitalizarea unor obiceiuri pădureneşti aflate pe cale de dispariţie: Nedeia, Jocul Duminical, Colindatul la Crăciun etc. Realizează filmul etnografic „Cu colinda prin satele şi casele pădurenilor”.
În anul 2015, pune în scenă Nunta pădurenească de la Lelese cu membrii Ansamblului Folcloric „Leleşana”, care participă cu succes la Festivalul Naţional de Folclor „Cântecele Oltului”, Călimăneşti (2015), la Festivalul Internaţional de Folclor „Doina Covurluiului”, Galaţi (2016) şi la Festivalul Internaţional de Folclor, Lugoj, 2017.
În anul 2016, luna iunie, organizează cu ajutorul Primăriei Lelese, la Căminul Cultural Lelese, expoziţia etnografică cu tema „Comuna Lelese în imagini foto” (150 de fotografii), cu ocazia nedeii de la Lelese. Astfel de expoziţii au fost organizate în anul 2017, la căminele culturale din satele Cerişor şi Runcu Mare.
În anul 2017, contribuie la pregătirea şi desfăşurarea spectacolului comun susţinut în localitatea Lelese (5 mai) de Ansamblul de Muzică Tradiţională „Icoane” al Academiei de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, condus de prof, univ.dr. Ioan Bocşa şi grupurile folclorice din comunele pădureneşti: Lelese, Bunila, Cerbăl şi din satul Ciulpăz-comuna Peştişu Mic.
Susţine conferinţe despre cultura şi tradiţiile populare în taberele studenţeşti, organizate de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR) la Ghelar-Hunedoara (iulie, 2016) şi Găbud, jud. Alba (aprilie 2017), iar la Bucureşti, în Muzeul Satului, susţine conferinţa „De la creaţia ţărănească la sculptura modernă a lui Brâncuşi”, în faţa elevilor de la liceele de artă şi a studenţilor de la arhitectură.
Filme etnografice la care a colaborat, în calitate de specialist (consultant), premiate la festivaluri internaţionale:
- Nunta de la Dăbâca, marele premiu, Raduga, Moscova 1978;
- „Cântec de Leagăn”- Premiul I la Yacohama- Japonia, 1983;
- „La Nord de Sarmizegetusa” – Premiul I la Festivalul Internaţional al Filmului Documentar, ediţia I, Sibiu, 1992;
- „Moţii Ciubărari” Premiul II la Festivalul Internaţional Eco-Etno-Film, Slătioara, 1999 (film de autor).
Coordonează expoziţii de artă populară românească, organizate în străinătate, unde susţine expuneri despre obiceiurile tradiţionale româneşti:
- New Delhi-India, octombrie, 2001;
- Stokholm-Suedia, iunie, 2003;
- Budapesta, Roma, Veneţia, 2003;
- Paris, Bratislava, Praga, 2004;
Membru în juriul unor concursuri de muzică populară şi de filme documentar-etnografice.
Asigură asistenţa de specialitate la derularea proiectului cultural „Târgul de Pâine”, organizat anual, în luna septembrie, de Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Bucureşti, încă de la iniţierea acestui eveniment, în anul 2002.
A făcut parte, în calitate de etnograf, din colectivul de specialişti, care a stabilit, în anul 2005, programul privind reluarea unui eveniment cultural cu tradiţie în viaţa capitalei, „Târgul Moşilor” (interzis în anii regimului comunist). Târgul se desfăşoară anual, în Piaţa Obor, de Rusalii.
În anul 2017 devine secretar general al Asociaţiei Culturale „Hesperus”, cu sediul în Bucureşti.
În data de 20 februarie 2019 primeşte din partea Primăriei municipiului Hunedoara Diploma de excelență pentru pasiunea și profesionalismul muncii depuse în cercetarea Ținutului Pădurenilor. Activitate muzeografică:
În calitate de muzeograf, şef de secţie şi director la Muzeul Satului Bucureşti, a coordonat activitatea de întreţinere şi restaurare a obiectivelor muzeale;
A depistat, în ţară, meşteri ţărani pentru lucrările de restaurare a caselor, anexelor şi instalaţiilor populare din muzeu, precum şi materiale tradiţionale de construcţie: piatră, lemn, humă, paie de grâu şi de secară, secerate şi treierate manual, şindrilă, stuf, olane;
A achiziţionat pentru muzeu, din diferite zone etnografice ale ţării, peste 700 de obiecte de patrimoniu: unelte agricole, unelte meşteşugăreşti (dogar, rotar, fierar, cojocar), ustensile gospodăreşti, costume populare, podoabe femeieşti, ţesături de interior, obiecte de cult.
A depistat şi transferat în Muzeul Satului opt monumente de arhitectură tradiţională (staulul poligonal cu 11 laturi şi acoperiş conic de la Grădiştea de Munte, jud. Hunedoara, localitate în hotarul căreia se află vestigiile capitalei statului dac, Sarmizegetusa Regia; staulul circular de piatră de la Şugag, judeţul Alba, unic pe teritoriul României; gospodăria de meşter- dogar din Munţii Apuseni (Costeşti – Lăzăşti), care cuprinde: casă, şură poligonală, cămară cu târnaţ şi pivniţă dedesubt, cuptor, cocină şi coteţ de păsări, toate acoperite cu şindrilă; complexul din piatră cioplită de la Ţebea: ghizd de fântână cu cumpănă, vălău (jgheab) pentru pus apă animalelor, butuc circular pentru bătut pe el rufele spălate cu leşie, cruce datată „1887”, precum şi casa evreiască de la Poienile Izei, jud. Maramureş.
A conceput panourile de prezentare a monumentelor din Muzeul Satului (gospodării, instalaţii populare, biserici etc.) care includ text-descriere în română şi engleză, fotografii, schiţe, desene, fiecare cu legende, în două limbi.
Între anii 1998-2000, a coordonat, în calitate de şef secţie – „Arhitectură populară”- la Muzeul Satului din Bucureşti, lucrările de restaurare a casei poetului Lucian Blaga din Lancrăm, sat aflat în apropierea Sebeşului, urmărind readucerea ei la forma iniţială care a avut-o la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel, locuinţa poetului, care suferise mai multe modificări, făcute de proprietarii pe care i-a avut în cursul secolului XX, a devenit „Casa Memorială Lucian Blaga”, care, în prezent, poate fi vizitată de oricine doreşte să cunoască unde s-a născut şi a copilărit, marele poet, filozof şi dramaturg român.
A participat la proiecte naţionale şi internaţionale, inclusiv la cel care s-a finalizat prin promovarea dansului ritual românesc „Căluşul” şi a „Colindei Româneşti” în patrimoniul universal UNESCO, dar şi la altele care au avut scopul de a revitaliza şi perpetua meşteşugurile tradiţionale, ultimul proiect fiind cel din anul 2015, la care au colaborat două GAL-uri partenere: Gal Ţara Haţegului-Ţinutul Pădurenilor şi Gal Lunca Argeşului.
Activitatea publicistică:
A publicat în reviste culturale din ţară, inclusiv în revista „Mioriţa”, care apare la Deva, semnând peste 40 de studii de specialitate.
A publicat în străinătate, la Paris, un studiu despre podoabele pădurencelor: „La function magigue d’un bijou feminine au Pays des Pădureni-Roumanie” în Etudes et Documents Balkaniques et Mediteranees 24, sous la rédaction de Paul H. Stahl, Paris, 2001.
În anul 2004, a publicat cartea Pădurenii Hunedoarei (teza de doctorat dezvoltată), pentru care, în anul 2006, a fost distins cu Premiul Academiei Române. În anul 2004, Universitatea Sorbona din Paris a achiziţionat pentru biblioteca Facultăţii de Limbi Romanice, două exemplare din această carte.
În anul 2005, face parte din colectivul de autori care publică volumul VII din Enciclopedia Marilor Personalităţi, Dimensiunile Culturii şi Civilizaţiei Ţărăneşti, (600 de pagini), apărut la Editura Geneze, Bucureşti, iar în anul 2006 face parte din colectivul redacţional pentru volumul VIII.(570 de pagini).
În anul 2018, publică, cu sprijinul Primăriei Lelese, Monografia Comunei Lelese (Ţinutul Pădurenilor), judeţul Hunedoara.
Rusalin Ișfănoni este inclus în Dicţionarul Etnologilor Români, autor Iordan Datcu, Editura Saeculum I. O. Bucureşti, 2006 şi în Dicţionarul Personalităţilor Hunedorene, realizat de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşeanu”.
