Dr. Suru a venit în urmă cutrei ani la Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, prin concurs, de la Hațeg. Este hunedorean și a studiat medicina la Timișoara. Soția sa este asistentă medicală. Ne spune, mai în glumă, mai în serios, că a ajuns să dea la medicină din întâmplare, dintr-un „pariu pierdut, o ambiție prostească” făcut cu el însuși.
„Un coleg din liceu îmi spusese că majoritatea băieților dădeau la politehnică pentru că era mai ușor, iar eu exact pentru asta mă pregătisem. A fost un pariu cu mine însumi – făceam pregătire pentru poli cu profesori de matematică și fizică, terminasem liceul de mate-fizică și am dat la medicină, pe ultima sută de metri”.
A intrat din prima, chiar dacă spune că nu a fost niciodată un fan al chimiei. Fizica și matematica le stăpânea bine. Astăzi este medic primar chirurgie generală, o specializare cu greutate, dacă privești din exterior. Dar toți medicii sunt importanți. Dr. Gabriel Suru spune că a ales chirurgia pentru i s-a părut (și subliniază: „mi s-a părut!”) că era cea mai logică și simplă alegere: sunt lucruri stabilite de prin secolul al XVIII-lea, chestii clasice, vezi pacientul, îți dai seama ce are și operezi. Alegerea specialității a făcut-o de la bun început.
Părinții săi, tatăl – inginer și mama – profesoară, nu au avut prea multe de spus când fiul lor, care se pregătea să meargă pe drumul către inginerie, a cotit către medicină. Ba mai mult, fratele său i-a călcat pe urme, alegând aceeași meserie. „Până la urmă, este o meserie”, spune dr. Gabriel Suru, cu modestie, despre medicină. Nu e o meserie ca oricare alta, completăm noi.
Dr. Gabriel Suru spune că nu a contabilizat niciodată operațiile pe care le-a făcut: „Știu că sunt unii medici care își țin o evidență, dar eu nu le-am numărat. Ce pot să vă spun este că sunt unele zile cu nicio operație și altele cu două sau trei”, spune dr. Suru.
