O altă poveste reală şi frumoasă, consemnată de domnul Nicolae Stanciu, reluată în cadrul „Fotbal Centenar Corvinul” – serie prin care marcăm 100 de ani de la înfiinţarea primei echipe de fotbal din municipiul Hunedoara. Nu uitaţi, episoadele precedente le puteţi găsit atât pe pagina noastră de facebook cât şi pe site-ul Primăriei municipiului Hunedoara.
„În 1982, toamna, la 29 septembrie, Corvinul avea să debuteze internaţional în Cupa UEFA, cu GAK Graz, meci retur, după ce obţinuse 1-1 în tur, în Austria, cu Remus Vlad antrenor. Era primul mare eveniment fotbalistic din viaţa Corvinului, al doilea din fotbalul hunedorean! Şi ultimul… (Primul fusese în 1975, când Jiul Petroşani a jucat în Cupa Cupelor, sub antrenoratul lui Titus Ozon, cu Dundee United).
Antrenorul austriecilor Gustav Starek, îmi declara cu o zi înaintea meciului: ”Astăzi nu pot zâmbi, poate mâine, după joc”. Nu a zâmbit. A fost 3-0. S-a întâmplat aşa cum spunea Remus Vlad: “Nu putem să nu valorificăm avantajul dobândit la Graz. Vom fructifica şansa surâzătoare de a juca în turul al doilea.Vom juca aproape sigur în formula de la Graz, care va fi câştigătoare!”.
Formulă în care un rol important avea Florea Dumitrache, Dumnezeu să-l ierte pe cel ce nu şi-a preţuit marele său talent şi impresionanta şansă de a fi putut deveni cel mai mare fotbalist român! Îmi spunea: “Avem ceva noroc că din lotul deplasat la Hunedoara lipseşte Barry Hulshoff, vedeta echipei. Deşi mai vârstnic, fostul jucător al lui Ajax demonstrează o ştiinţă a jocului, experienţă, rutină, cu care compensează mai redusa mobilitate, cauzată şi de o accidentare încă nu complet vindecată”, încheia Florică Dumitrache.
Peste doar câteva luni, avea să-şi încheie şi el cariera internaţională, după suspendarea suferită în urma meciului retur de la Sarajevo, în care Corvinul suferise o înfrângere severă, 0-4, cu echipa marelui internaţional iugoslav (aşa era atunci) Safet Susici.
După dubla cu GAK Graz din Austria, Corvinul s-a calificat în etapa a II-a a Cupei UEFA, în care sorţii i-au adus-o la Hunedoara pe FK Sarajevo, din Iugoslavia, pe data de 20 octombrie 1982. Echipă de calibru european, mai ales datorită prezenţei în lot a câtorva internaţionali consacraţi, precum Susici, Pasici, Hadgibagici, Janjus. FC Sarajevo a fost primită la stadionul hunedorean cu tribunele pline, de un public entuziast, deplin încrezător în echipa locală, iubirea infinită a Hunedoarei! Convinşi că, la acel moment, Corvinul este expresia spiritului ofensiv în fotbalul românesc, mai exact, cum a definit Mircea Lucescu: “Ofensiva este raţiunea de a fi a acestei echipe”, spectatorii au avut ocazia să asiste la “Cel mai frumos meci al anului în România”, cum l-a calificat comentatorul TVR Sorin Satmari.
Un meci palpitant, spectaculos şi dramatic, alternând între agonie şi extaz! 42 de minute hunedorenii au… atins stelele cu mâna, s-au aflat pe culmi până când aerul tare al înălţimilor le-a îngheţat entuziasmul! Să reînnodăm firul celor întâmplate pe gazon, în faţa unui public-record, care a trăit şi el momente de înălţări şi căderi. După un început echilibrat, Petcu şi Pasici alternând şuturi la cele două porţi, acelaşi Pasici sparge zidul firav al localnicilor, pasează lui Susici, acesta trimite înapoi lui Hadgibagici şi 0-1. Se face 0-2 în min. 17, Lukici din centrarea aceluiaşi Pasici. Dar, din min. 30, jocul Corvinului se schimbă radical, Dumitrache, apoi Rednic, min. 36, ratează cu poarta goală! Urmează 7 minute de groază pentru oaspeţi. În minutul 38 Petcu şi Nicşa combină spectaculos, Dumitrache finalizează cu o deviere subtilă. În min. 41, altă operă de artă, lovitură liberă din afara careului, mingea rămâne la Andone, venit bolid din spate, şut năpraznic şi 2-2! Min. 44, o fază lucrată tot artistic aduce mingea în bocancul lui Petcu şi 3-2 pentru Corvinul! De la 0-2! Hunedorenii asaltează careul advers şi numai fluierul de pauză îi scoate pe oaspeţi din corzi.
După pauză, Gabor, excelent în acest meci, creează o nouă ocazie pe care Mateuţ, la primul său meci internaţional, o fructifică fără echivoc: 4-2! În min 70, Klein, intrat nerefăcut în locul accidentatului Nicşa, a avut un 5-2 sigur pentru o calificare de prestigiu în turul 3, dar şutul său imprecis a turnat plumb în picioarele colegilor săi şi, de aici, configuraţia jocului s-a schimbat din nou, în favoarea iugoslavilor. Obsedantul Pasici face 4-3, visul hunedorean se destramă, speranţele se topesc, în tribune şi pe gazon, aerul tare a rămas acolo sus, în înălţimi, jocul Corvinului a coborât la vale, iar Lukici egalează în min. 85… 4-4, într-un meci în care Corvinul s-a depăşit pe sine, onorând prezenţa în turul II al Cupei UEFA! La fluierul arbitrului sovietic I. Romualdas, Corvinul a aliniat o echipă de glorie: Ioniţă – Rednic, Dubinciuc, Andone, Bogdan, Petcu, Oncu, Mateuţ (min. 88 – Târnoveanu), Gabor, Dumitrache, Nicşa (min. 67 – Klein).
Din returul dezastruos de la Sarajevo, 4-0, reţinem doar că Dumitrache şi-a încheiat cariera internaţională prin suspendarea pe viaţă, iar lui Gabor, cele şapte etape de suspendare i-au dăunat mai ales în perspectiva unui transfer la Steaua cea mare, campioană europeană în 1986, când urma să dispute Finala Intercontinentală la Tokyo, dar Romică al nostru era suspendat.”
Nicolae Stanciu
Un rezumat al meciului tur îl puteţi urmări aici:
