știri

Ziua Internaţională a Bolii Parkinson – 11 aprilie 2019

În fiecare an, la 11 aprilie (ziua de naştere a medicului James Parkinson, primul medic care a descris simptomele bolii), se marchează Ziua Mondială a Bolii Parkinson, proclamată din iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea în 1992.

Boala Parkinson este o boală degenerativă, caracteristică omului, ce survine în urma distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală.

Cele trei semne ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea și bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturală este al patrulea semn, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluție a bolii. În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom și se manifestă în special în repaus și în perioadele de stres. Tremorul este diminuat în timpul mișcărilor și dispare în somn, este accentuat de stres și de oboseală. Tremorul devine mai puțin evident pe măsura evoluției bolii. Rigiditatea se referă la creșterea rezistenței la mobilizarea pasivă a mușchilor și este mai evidentă la mișcările voluntare ale membrului contralateral. Bradikinezia se referă la lentoarea mișcărilor, dar include și scăderea mișcărilor spontane și scăderea amplitudinii mișcărilor. Bradikinezia este vizibilă prin micrografie (scris de mână mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mișcărilor mimice), clipit rar și hipofonie (voce diminuată). Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru și coordonare. Apariția sa este o etapă importantă în evoluția bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă și este o sursa comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.

Demența survine tardiv în evoluția bolii Parkinson și afectează 15% – 30% din pacienți. Memoria recentă este afectată. Ca afecţiune medicală, aceasta este recunoscută din 1817, odată cu publicarea „Eseu despre paralizia tremurătoare” de Dr. James Parkinson. Boala Parkinson, aşa cum au stabilit în anul 1960 savanţii When Ehringer şi Hornykiewic, este o dezordine a creierului cauzată de distrugerea sau degenerescenţa neuronilor care produc dopamina (substanţa neurostimulatoare, responsabilă cu capacitatea organismului de a-şi controla mişcările), nivelul acesteia din creier scăzând cu circa 20% faţă de valorile normale, principala arie afectată fiind situată profund, în substanţa cerebrală, fiind numită şi „substantia nigra” (substanţa neagră).

O mai mare informare va reduce stigma asociată cu această boală, va creşte înţelegerea şi sprijinul comunităţii şi va conduce la creşterea calităţii vieţii pentru cei afectaţi de această maladie.