Fotbal Centenar Corvinul

FOTBAL CENTENAR CORVINUL – CORVINUL ⚽ STEAUA: 3 –1 (episodul 10)

Primăria municipiului Hunedoara dorește să celebreze așa cum se cuvine împlinirea a 100 de ani de la înființarea celui mai cunoscut club de fotbal din județ. Publicăm aici câte un fragment din istoria echipei şi/sau câte un articol relevant pentru existenţa şi simbolurile Corvinului, scris cu ani în urmă. Pentru că, o știm cu toții, Corvinul Hunedoara a fost și va rămâne mai mult decât un nume, mai mult decât un club de fotbal. Episodul din această săptămână reprezintă o cronică scrisă „la cald”, după unul dintre cele mai răsunătoare succese ale Corvinului, victoria cu Steaua, din 1986. Autor: Nicolae Stanciu.

A fost, duminică, la Hunedoara, un meci-eveniment, depăşind prin importanţă, prin desfăşurarea sa, prin disputa dârză, dar de un înalt nivel tehnic si spectacular, limitele unui derby. Chiar dacă acesta opunea două dintre cele mai bune echipe ale campionatului, fiecare în parte deţinătoare ale unor recorduri: Steaua neînvinsă si cu numai 6 goluri primite în 17 etape; Corvinul, campioana eficacităţii, marcatoare a minimum 3 goluri pe teren propriu.

Acum, numai cartea de vizită a Corvinului a rămas la fel ca înaintea întâlnirii cu campioana. A rămas la fel, dar totuşi îmbogaţită: o victorie cu Steaua şi tot 3 goluri marcate într-o repriză, acelei echipe care avea abia 6 primite într-un tur! Adică “norma hunedoreană” se menţine, indiferent de calibrul partenerului. În ce manieră, pe ce bază au trecut hunedorenii la aceiaşi parametri de productivitate şi calitate şi de obsedantul meci cu Steaua? Simplu, s-ar putea răspunde asa: prin înalta valoare actuală a echipei Corvinul. Dar, căutând mai în interiorul acestei valori, vom ajunge la mai multe laturi şi elemente ce o compun şi îi dau consistenţă şi substanţă. Vom găsi sigur în prim- plan calitaţile si valoarea individuală a jucătorilor, cunoscute si recunoscute, cândva bine reliefate, iar acum, din nou în curs de convingatoare reafirmare. Totul, susţinut de o pregătire corespunzătoare, în consens cu cerinţele performanţei şi într-un cadru oranizatoric al clubului capabil să stăpânească şi să conducă, sa rezolve complexele probleme ridicate de susţinerea unei echipe valoroase.

A fost, apoi, pregătirea în sine, specială, a jocului cu Steaua, care a reclamat din nou competenţă şi capacitate de conducere, pentru a aduce lotul complet la tonusul moral-volitiv şi fizic necesar abordării dificilei întâlniri, cu siguranţă, cu reale şanse de fructificare a întregului complex de factori, a muncii la antrenamente, la şedintele de pregătire teoretică si, nu în ultimul rând, a calităţilor individuale reunite armonios într-o înaltă valoare de ansamblu a echipei. Acestea au fost argumentele cu care Corvinul s-a înfăţişat Stelei în importantul meci de duminică. Miza deosebită, încărcătura psihologică, interesele şi răspunderile fiecărei formaţii în parte puteau să transforme derby-ul într-un meci oarecare, de uzură, fără a fi în stare să reliefeze posibilităţile tehnico-tactice, pregătirea şi valoarea combatantelor. Dar, spre meritul lor, cele două conduceri au ştiut si au reuşit să-şi aducă echipele la puterea maximă a motoarelor lor, furnizând o partidă de gală, care a emoţionat pe cei peste 20.000 de spectatori, indiferent ai cui suporteri erau. Din fericire pentru noi, hunedorenii, motoarele mai puternic ambalate, cu funcţionare la turaţie maximă, au fost ale Corvinului.

Ne bucurăm sa evidenţiem că toţi jucătorii hunedoreni prezenţi pe gazon au merite complete, fiecare în parte, în admirabila lor reuşită. De la Ioniţă la Bozga, toţi au fost cuplaţi la înalta tensiune a jocului, dar cu deplină luciditate, cu o deosebită şi lăudabilă preocupare pentru joc, pentru calitate şi cursivitate. Dar, totuşi, nu putem trece global peste meritele personale ale unor jucători. Nu se poate uita, de pildă, stoicismul cu care căpitanul hunedorenilor, Michael Klein, a trecut peste repetatele faulturi suferite, care, de fapt, au dus la cele 3 goluri marcate. După cum mulţi spectatori vor mai visa încă mult timp, frumuseţea golurilor marcate de Mateuţ, goluri care nu se văd numai pe la Hunedoara! La fel, cu toată bucuria, remarcăm atitudinea, sportivitatea cu care Văetuş a reuşit să ducă până la capăt unul dintre cele mai bune jocuri ale sale, neripostând nici când Lăcătuş l-a culcat grosolan la pământ, nici când Iovan nu s-a gândit că va primi cartonaş roşu (avea “galben” dinainte, de la “controlarea” repetată a lui Klein), pentru faultul de final asupra lui Văetuş. Mai trebuie amintite evoluţia si apoi golul înscris cu capul de Gabor, dar şi prestaţia lui Petcu, prezent în teren cu o stare febrilă. Dar dacă l-am uita pe Târnoveanu, care a anulat toată faima de vitezist al lui Lăcătuş, fără măcar a se atinge de el; pe tânarul Stroia (17 ani) evoluând cu succes ca libero, în locul lui Dubinciuc; pe Nicşa iată-l ajuns la 10 ani sub culorile Corvinului, la deplină maturitate, sau pe Mărgineanu. Dacă, în ansamblu am omite această linie de apărători, despre care portarul Ioniţă spunea după meci, în vestiar: “Cu asemenea apărare şi echipă eu pot rămâne portar până la 40 de ani” – am comite o nedreptate. După cum mi se pare că o “comitem” neevidenţiind individual meritele celor 13 jucători care au jucat şi au câştigat acest meci.

A fost, duminică, mare sărbătoare fotbalistică la Hunedoara! Obligaţi să joace fără Dubinciuc (accidentat) si Cojocaru (suspendat), antrenorii Ion Ionescu si Octavian Cojocaru au găsit totuşi echipa care să-şi asume această sarcină. Echipa despre care Klein spunea: „Ne-a fost frică de acest meci mai mult pentru că noi n-am apucat să jucăm în pregătiri partide cu echipe mari şi mă gândeam cu grijă dacă vom reuşi să ne adunăm chiar în partida cu Steaua. Şi, uite, am reuşit. Înseamnă că suntem o ECHIPĂ. Şi de acum trebuie să ne purtăm aşa, ca o echipa mare. Acesta a fost meciul care să ne stimuleze pentru celelalte. Numai aşa vom putea încheia minimum pe locul 4. Veţi vedea”.

Michael Klein, jucătorul-lider al Corvinului este şi va trebui sa devină fotbalistul fanion al generaţiei sale! Atât pentru echipa de club, cât şi pentru Naţională, iar declaraţia sa, angajamentul în numele echipei, reflectă acest fapt.

Deci, cu jocul său strict specific, combinativ, spectaculos, cu scheme si desene tactice bine însuşite, Corvinul iese cu bine din prima fază critică la poarta lui Ioniţă, rezolvată de Mărginean, care a trimis în corner mingea şutată de Boloni; stăpâneşte mijlocul terenului şi începe să-l angajeze pe Gabor spre poarta lui Duckadam, dar şutul înaintaşului hunedorean (min.14) nu are forţa celui al lui Mateuţ, din minutul 16. Klein a executat lovitura din laterala careului mare în faţa porţii, se respinge cu disperare la 20 de metri, de unde micuţul dar puternicul Mateuţ reia direct, fără preluare, cu toată forţa. Duckadam nici n-a văzut mingea. Mare bucurie în tribune, dar scurtă. Piţurcă, jenat de Badea, cade în careu. Penalti! Majaru transformă:1-1.

Linişte pe stadion.

Oare va remonta Corvinul? Emoţii. S-a dus toată bucuria. Dar în minutul 24, acelaşi Mateuţ, la “indigo”, aduce 2-1 si totul reînvie. Soarele străluceşte iarăşi. Tribuna cântă. Dar îşi manifestă şi nemulţumirea faţă de tuşierul I. Velea, mereu cu fanionul pe sus, mai ales când nu erau ofsaiduri. Faţă de Lăcătuş, pentru faultul urât asupra lui Văetuş. Faţă de Iovan care îl loveşte o dată, de două ori si abia a treia oară reuşeşte să-l culce pe Klein la pământ. Ca şi la primele două goluri, cel lovit trimite cu precizie, Gabor apare ca din pământ, lovitură cu capul: 3-1 în minutul 40.

Ce va fi după pauză? Se va resemna Steaua? Va putea Corvinul ţine de rezultat? Nesiguranţa, îndoiala, emoţiile nu ne dau pace. Când colo, ce sa vezi? Cea mai frumoasă lecţie de tactică adoptată de antrenorul Ion V.Ionescu. 3-1 cu Steaua, la pauză, este un rezultat nu la îndemana oricui.

Trebuie păstrat. Corvinul trece în apărare – verificare necesară şi înaintea meciului de mâine (miercuri), de la Rm. Vialcea, lasă pe Steaua la cârma jocului, dar Bărbulescu şi, mai ales, Majaru trimit mereu mingea peste poarta lui Ioniţă. Hunedorenilor le ramân contraatacurile purtate pe stanga de Klein si Văetuş, de Târnoveanu, sau lansările lui Petcu şi Gabor, de către Nicşa, cu mingi în suprafaţa de pedeapsă. Şi astfel, cu vigoare, elasticitate, precizie şi tactică a fost câştigat un meci greu. Succes binemeritat, necontestat de nimeni. A câştigat echipa care a jucat mai bine!

De acum, respectiv de mâine, așteptăm conturarea promisiunilor lui Klein. Dar, pentru ce au dat suporterilor în partida cu Steaua, îi felicităm pe toţi.Arbitrul Radu Petrescu s-a descurcat bine la o întâlnire atât de grea, dar parcă scorul cartonaşelor (3-2) nu este echitabil, dacă ne gândim la “recitalul” de faulturi ale lui Bumbescu și Iovan.

CORVINUL: Ioniţă – Nicşa, Mărginean, Stroia,Târnoveanu, Mateuţ, Petcu (Bejenaru-min.88), Klein, Gabor, G.Badea (Bozga-min.73), Văetuş.

STEAUA: Duckadam-Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bărbulescu, Stoica (Pistol-min.77), Boloni, Majaru, Balint (Bălan-min.56), Lăcătuş, Piţurcă.(Nicolae Stanciu, Foto: Călin Corpaciu)

Un rezumat video al meciului îl puteţi urmări aici: https://www.youtube.com/watch?v=4yQp-C4sPTk