Medic primar interne și medic specialist gastroenterologie – domnul doctor Lazăr nu are nevoie de prea multe prezentări, în special pentru pacienții hunedoreni cu „state” vechi. Dr. Lazăr se numără printre decanii de vârstă din Spitalul Municipal ”Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara.
A venit aici în anul 1977, după ce a terminat de studiat Medicina la Cluj-Napoca. De loc este din județul Bistrița.
Erau atunci 24 de medici în Hunedoara: opt medici de circă de oraș, opt medicii de copii și 8 la circumscripțiile de la policlinica combinatului siderurgic.
Cabinetele medicale din mediul rural aparțineau de spitalul cel mare de la oraș, așa că deși a fost la început repartizat la circumscripția de sat de la Bunila și ulterior la circa de la Teliuc, unde avea în grijă în jur de trei mii de mineri, domnul doctor Lazăr era încadrat tot la spitalul din Hunedoara.
”Lucrurile erau foarte bine puse la punct pe vremea aceea. La aceste circumscripții era un medic generalist, un pediatru, un stomatolog. Lunar ne întâlneam cu reprezentanții spitalului și ni se cereau date statistice despre pacienți, trebuia să raportăm dacă fântânile au fost ”, își amintește dr. Ioan Mircea Lazăr.
În cei peste 40 de ani de practică, dr. Mircea Lazăr le-a văzut pe toate. Soția sa a avut prima farmacie din Hunedoara, așa că în mod natural, fiica familiei a devenit farmacistă, cu gândul de a prelua mica afacere a familiei. Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din târg, iar astăzi lucrează ca farmacistă la Paris.
”Nu m-am gândit niciodată să profesez în altă parte. Am călătorit prin toată lumea, am văzut cum funcționează sistemul medical în alte țări, dar tot la tine acasă vrei să te întorci. Și câți români plecați pe dincolo am cunoscut, toți se gândesc să se întoarcă acasă!”, spune domnul doctor, cu o oarecare tristețe în glas.
Pe lângă cei peste douăzeci de ani în care a fost șef de secție, între anii 2001 – 2005 domnul doctor a fost și manager al spitalului din Hunedoara și ne spune că s-a luptat pentru dotarea unității cu aparatură medicală. Enumeră doar câteva: endoscoape, gastroscoape, ecograf, trusă de laparoscopie endoscopică, sterilizator. Spitalul aparținea atunci de Ministerul Sănătății și orice investiție trebuia aprobată „de sus”. Este mai bun sistemul actual, descentralizat, în care spitalele aparțin de primării, cu condiția ca primăriile să aibă bani. ”Acum chiar se fac dotări”, remarcă dr. Lazăr.
Am încheiat cu greu discuția cu domnul doctor Lazăr – un medic jovial, tânăr în ciuda părului alb, dedicat profesiei și care se simte la el acasă în spitalul unde lucrează dintotdeauna!
