Medicii Hunedoarei: Dr. Mager Antonia Rebeka

Viaţa nu este deloc simplă, iar boala apare de multe ori exact când nu ne aştepăm. Iar când avem o boală, este absolut vital să avem un diagnostic, altfel nu ne putem trata.

Anatomia patologică este un domeniu puțin vizibil atât prin prisma paletei de activități – contactul direct cu pacientul tinde către 0 , cât și datorită faptului că vorbim despre un domeniu al medicinei care, din diverse motive, este mai puțin sau poate chiar niciodată menționat pacienților și persoanelor care vin în contact cu lumea medicală.

Anatomia patologică se ocupă, așa cum am menționat și în interviul anterior, în cea mai mare parte, de diagnosticul microscopic al pieselor operatorii, al biopsiilor şi puncţiilor. Desigur, există şi partea de prosectură, care presupune efectuarea de necropsii cu scop anatomoclinic pacienţilor decedaţi in spital, dar aceasta reprezintă o mică parte din activitatea anatomopatologului.

Cea care a dialogat cu noi și a făcut lumină, alături de doamna doctor Silviana Floruț, în ceea ce înseamnă activitatea anatomopatologului este doamna doctor Antonia Rebeka Mager, medic specialist anatomopatolog în cadrul Serviciului de Anatomie Patologică a Spitalului Municipal ”Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara.

Dr. Mager este deveancă și a absolvit Facultatea de Medicină a Universității ”Vasile Goldiș” din Arad. Este angajata spitalului nostru din anul 2014 și ne-a povestit că s-a orientat spre medicină încă de la finalul liceului și că parcursul pe care avea să-l urmeze în ceea ce privește specialitatea s-a conturat în anii I și II de facultate când a studiat microscopia care i-a plăcut foarte mult. Doamna doctor ne-a mărturisit cu deschidere că i-ar fi plăcut să profeseze ca și chirurg: ”Am vrut chirurgie inițial, dar îmi place mult ceea ce fac, iar acum nu aș face altceva.”

”De noi ţine şi partea de diagnostic astfel că toate piesele operatorii care se operează în acest spital ajung la noi pentru diagnostic.”

Doamna doctor petrece câteva ore pe zi la microscop „citind” lamele cu biopsii. Biopsiile vin, în general, de la secțiile ginecologie, urologie, chirurgie și gastrologie. ”Diagnosticăm și pe partea de histpatologie, dar și citologie.”

Dotarea Serviciului trebuie îmbunătățită. Acolo unde se lucrează automatizat, timpii în care se pot prelucra probele sunt mult mai mici, astfel că pacienții pot primi rezultatele mult mai repede și se pot apuca, acolo unde este cazul, de o strategie terapeutică mult mai rapid. ”Din punct de vedere legal avem la dispoziție 30 de zile pentru a comunica pacienților rezultatele biopsiilor și respectăm acești timpi, dar ei ar putea fi mult reduși dacă am avea, de exemplu, un aparat de colorat lame. Când am urmat rezidențiatul și am lucrat la Timișoara, acolo, în cadrul Serviciului totul se făcea automat, aveam și imunohistochimie. Testele de imunohistochimie precizează cu certitudine originea tumorii, dacă e primară ori secundară și, dacă e metastază, de unde a pornit. În județul Hunedoara nu se efectuează acest tip de testari.

Nevoile din punct de vedere al aparaturii și dotărilor din întregul spital trebuie și sunt prioritizate, dar laboratorul care deservește Serviciul de Antomie Patologică afectează sănătatea medicilor și a asistenților din cadrul Serviciului. Toate substanțele, de la formol la balsamul de Canada, cu care se pregătesc lamele de microscop, sunt toxice și pot da cancer hepatic sau pulmonar pentru că toate aceste substanțe se inhalează.

Am întrebat-o pe doamna dr. Mager dacă ceea ce vede peste zi nu o încarcă sufletește, dacă meseria aceasta nu este prea dură pentru o femeie. ”Consider că e bine că anatomopatologul, rar are de-a face cu pacientul faţă în faţă. Adică, ştim că un om e foarte grav bolnav, dar nu-l vedem direct.” Probabil că este mult mai greu pentru clinicienii care văd aceşti bolnavi, care vorbesc cu ei direct.

Dar imunitatea aceasta pe care o dobândesc anatomopatologii este, până la urmă, o chestiune de autoprotecţie pentru că trebuie să se remonteze și să se gândească mereu la următorul caz, la diagnosticul pe care trebuie să-l pună. În plus, sunt prinşi în atîtea lucruri deodată, încât nu mai rămâne timp pentru o prea mare implicare emoţional. Şi asta e, oarecum, partea bună a lucrurilor, cea care îi protejează pe medici.