“Gânduri bune răsar ca un soare cuprinzând întregul univers… Frumoasă şi senină e ziua ta… Dragostea e ca o floare care creşte între spini, culeasă doar de oamenii cei buni….Zile alese, zile înălţătoare pe a timpului cărare… Doar când va fi vreme bună, vom fi împreună…Oameni buni şi iubitori, cu respect pentru frumos…Dă-mi, Doamne, noroc pe lume, să iubesc, să fiu iubit, floarea dragostei s-o port la infinit.Cu stimă şi respect…”
G.T., 75 de ani
Trăiri, suferințe, lacrimi, dar și bucurie și speranță. Au trecut mai bine de două luni de când beneficiarii și personalul Unității de Asistență Medico-Socială “Părintele Arsenie Boca” Hunedoara sunt nevoiți să trăiască o altfel de viață, din cauza condițiilor de izolare.
Cu tristețe, auzi câte un suflet de bătrân întrebându-și copilul la telefon: “Când vii la mine?”.
De la celalalt capăt al firului, răspunsurile sunt date cu mare greutate: “Nu știu, mamă, nu știu, tată! Când se termină toate astea…”.
Puțini înțeleg ce se întâmplă, cei mai mulți așteaptă în tăcere, așa cum își duc și suferințele. Îi vezi pe cei care-i îngrijesc cum se retrag ca să își sune copiii, părinții, mulți dintre ei rămași acasă singuri. Îi încurajează, înghițindu-și lacrimile, spunând despre ei că e bine, că sunt bine și le dau sfaturi acolo unde nu știu ce să facă.
Apoi închid repede telefonul, nu pentru că n-ar mai vrea să vorbească, ci pentru că nu-și mai pot înfrâna dorul și plânsul.
Își șterg, apoi, lacrimile și își continuă munca, nu tocmai ușoară, cu zâmbetul pe buze, pentru că zâmbetul lor aduce bucurie și speranță. Și sunt așteptați de cei care au încredere în ei devenindu-și, astfel, unii altora FAMILIE.
Și ce frumos este când ți se spune: “Cu stimă și respect”!
