Primăria municipiului Hunedoara dorește să marcheze așa cum se cuvine împlinirea a 100 de ani de la înființarea celui mai cunoscut club de fotbal din județ. Pe lângă evenimentele ce vor avea loc la începutul lunii iunie (dacă situația epidemiologică o va permite), începând de astăzi, periodic, vom publica aici câte un episod din istoria echipei. Pentru că, o știm cu toții, Corvinul Hunedoara a fost și va rămâne mai mult decât un nume, mai mult decât un club de fotbal.
„Corvinul” – numele cel mai des întâlnit, pe parcursul a 100 de ani (o cronologie a denumirilor echipei)
În cartea sa, „Sportul hunedorean prin negura anilor 1921 – 2016”, domnul profesor Gheorghe Deac arată că fotbalul a fost practicat în Hunedoara, în mod neorganizat, încă de la începutul anilor 1900, „inițiatori ai jocului fiind tineri localnici care studiau în marile orașe ale țării sau în străinătate”.
„Microbul fotbalului” se răspândea cu rapiditate peste tot în țară. Anul 1921 va fi cel în care la nivelul României Întregite începe organizarea Campionatului de fotbal, sub forma de turnee naționale, între campionatele din regiuni. Tot 1921 va fi anul în care, la Hunedoara, din inițiativa câtorva pasionați ai sportului, în frunte cu Ludovic Rimbaș, se înființează, în mod oficial, Societatea „FERO SPORT” Hunedoara, sub patronajul Uzinelor de Fier din localitate. Președinte a fost ales Iosif Onciu (directorul de atunci al uzinelor), iar Ludovic Rimbaș ocupa atât postul de secretar al societății cât și pe cel de antrenor al echipei. Sediul societății era în fostul local al „Sindicatului Roșu”, undeva pe strada Severin.
Conform lucrării profesorului Deac, pentru că spațiul din zona Hășdat era considerat nepotrivit pentru construirea unui stadion, s-a decis ca acesta să fie amenajat undeva în apropiere de „Poarta zgurii” (zonă în care, mai apoi, a apărut Oțelăria Siemens-Martin). Primul stadion al echipei „FERO SPORT” avea doar 400 – 500 de locuri, două vestiare, o magazie și câteva mici anexe. Suficient pentru un oraș care, la acea vreme, avea doar vreo 4.000 de locuitori. Și suficient pentru ca nu doar jucătorii să se bucure de fotbal.
Entuziasmul crește. Salariații Uzinei de Fier își dau acordul de a contribui fiecare cu 1 la sută din salariu pentru susținerea noii grupări fotbalistice. Se primesc și sponsorizări venite de la comercianții din oraș sau prin intermediul balurilor filantropice. Sportivii erau premiați periodic și de către conducerea Uzinei și aveau prioritate la angajare.
Din 1924, echipa își schimbă numele în „U.F.H”, iar în 1936, în „Iancu Corvin Hunedoara”. În cel de-al Doilea Război Mondial (cel puțin în ultimii ani ai acestuia), meciurile aveau loc pe terenul de la Hășdat, terenul principal fiind ocupat de trupele sovietice. Fotbaliștii se echipau-dezechipau la „Baia Uzinei” (lângă Castelul Corvinilor), iar spre și dinspre terenul de la Hășdat se deplasau cu căruța sau cu un camion.
În 1943, numele echipei revine la formula „U.F.H.”. Odată cu reorganizarea României sub regimul comunist, echipa preia noul nume al vechilor uzine de fier: „Întreprinderile Siderurgice de Stat – Hunedoara” și are parte de o nouă bază sportivă, pe locul actualului stadion „Constructorul” (pe-atunci teren agricol). În același an, gruparea activează în Divizia „C” sub denumirea de I.M.S Hunedoara (probabil – „Întreprinderea Muncitorească Siderurgică Hunedoara” – n.n.), iar un an mai târziu, preluată fiind de sindicatul din cadrul unității siderurgice, numele se schimbă din nou și devine „Club Sportiv Metalul Hunedoara”.
În 1953, „Metalul” promovează pentru prima dată în Divizia A. În 1956, numele se schimbă iarăși: „Energetica Hunedoara”. Doi ani mai târziu apare, pentru prima oară, denumirea simplă „Corvinul”, iar echipa promovează apoi (în 1959) în prima Divizie.
Uzinele de fier sunt deja transformate într-un adevărat combinat siderurgic care „ridică” în marginea sa estică un nou oraș. Iar noul oraș trebuie să aibă și o bază sportivă nouă, o scenă construită în principal pentru echipa de fotbal. În 1960 se dă în folosință „Complexul Sportiv Corvinul” (cel de pe amplasamentul cunoscut și astăzi).
Echipa retrogradează la finalul ediției 1960/1961, iar din ediția următoare poartă un alt nume: „Siderurgistul”. Doar pentru două sezoane, pentru că, din 1964, revine la denumirea „Metalul Hunedoara”.
Şase ani mai târziu, echipa din Hunedoara se numește „Club Sportiv Corvinul” (fiind integrată într-o unitate cu mai multe discipline sportive), iar în 1975 se decide „separarea” echipei de fotbal, apărând astfel cel de-al doilea „F.C.” din țară, după cel de la Argeș: F.C. Corvinul Hunedoara. Sub această denumire vine și consacrarea pe plan național, etapă despre care vom relata într-un episod viitor.
Mulțumim domnului profesor Gheorghe Deac, cartea sa „Sportul hunedorean prin negura anilor 1921 – 2016” fiind suportul materialului prezentat mai sus.
